DESPRE NOI….

peste tot auzi vorbindu-se de binele pe care îl primim “noi” si de scrificiile pe care le face țara pentru “noi”  și de datoria pe care o avem “noi” față de țară…si te întrebi, cine e  acel “noi”??? “noi”, oare cei care traim acum momentul si apoi suntem uitati de toti din jur?? să ne aducem aminte de 1989…tot “noi” am reusit să schimbam un regim întreg și azi câți își mai aduc aminte de cei care au plecat dintre “noi” atunci pentru ca acum “noi” să putem înjura liberi pe stradă tot ceea ce nu ne convine….”noi”….da…”noi”… nimeni, niciodata nu o sa stie ce am simtit, ce am trait, ce asteptari am avut, cu cata pasiune am iubit sau cu câtă supărare ne trezeam dimineața să mergem la munca…….da si o să trecem si “noi” cu generația noastră și dupa “noi” or să vină alți “noi” și mai “noi” si la fel o sa fie si cu ei….deci, am o singură întrebare….cine suntem “noi” de fapt??? copiii care plangem in toiul nopții??? muncitorii care ne trezim să mergem la munca în schimbul 3??? preșcolarii pe care părinții îi iau din pat la 5 jumate ca să ajungă si ei la muncă si ne lasă să așeptăm cuminți  pe treptele grădiniței până aceasta se deschide??? elevii care aleargă sa prindă o primă oră??? părinții care se trezesc să pregătească micuților micul dejun??? îndragostiții care se plimbă pe stradă de mână??? cerșetorul de la colțul străzii care zi de zi zâmbește trist așteptând 1 leu??? cei care stăm 8 ore la birou și apoi suntem copleșiți de oboaseală când ajungem acasă și adormim de multe ori în fața unui televizor??? pensionarii care se calcă în picioare după o viață de muncă pentru un medicament compensat în fața farmaciilor??? parinții noștrii care incet se sting lângă noi si îî pierdem rând pe rând și după ce nu-i mai avem regretăm timpul pe care nu l-am petrecut împreuna??? sau pur și simplu “noi” am fost, suntem și vom fi??? oricare ar fi răspunsul “noi” ar trebui să nu uiăm ceva…să nu fim străini unii față de ceilalți și să nu uităm să ne aducem aminte ca “noi” suntem capabili de iubire…și doi străini care aparent nu au nimic în comun pot să devina “noi”…și o viață întreagă să nu le ajungă să se poată iubi….

CUTIUȚA POȘTALĂ

pentru foarte mulți tineri, comunicarea se rezumă doar la un e-mail sau un sms… foarte practic si direct, faci o mulțime de economii, dar parcă am uitat ceva, am uitat cu desăvârșire de magia scrisorilor de altă dată.

oare ce poate înlocui așteptarea unei vești din partea persoanei iubite??? nimic, nici chiar un sms, sau poate ați fi tentați să-mi spuneți un simplu apel telefonic…NU, categoric nu. Părinții generației noastre nu foloseau tehnologia asta avansată și relațiile lor erau si sunt mult mai trainice  decât cele din ziua de azi….ce poate fi mai frumos decât să aștepți și să aștepți și să cobori de 10 ori într-o zi la cutia poștală să vezi dacă o fi ajuns vestea…

trăirile și sentimentele care te încearcă atunci când deschizi plicul și sorbi cu nerăbdare literele primelor rânduri sunt realmente unice, nici toate sms-urile sau e-mailuri din lume nu pot sa te transpună într-o asemenea stare euforică… și când te gândești că totul începe cu o simplă coală de hârtie pe care așterni câteva gânduri din inimă….

totul pare simplu…sigilezi plicul și îl pui în cutia poștala..de aici începe adevărata călătorie a gândurilor și a sentimentelor tale, care vor trece cu ambalajul lor de hârtie prin mâinile a zeci de oameni ce vor avea grijă ca tot ceea ce ai inghesuit pe o coala de hârtie să ajunga la persoana care așteapta cu nerăbdare răvașul…

Unde mai pui la socoteala și legătura care se face între poștaș pe care îl aștepti cum nu ai mai așteptat pe nimeni până atunci….

știu că o să râdeți, dar vă încurajez să SCRIEȚI SCRISORI ADEVĂRATE nu pentru a aduce un beneficiu vreunei companii poștale ci pentru ca în fiecare seara când vă gândiți la persoana iubită să luati scrisorile și recitindu-le să trăiți clipe unice….

fericire fericire

Nu stiu de ce dar in ultima vreme am inceput sa scriu si sa vorbesc foarte mult despre ceva ce cred ca ne lipseste uneori si anume fericirea….
sa fi fericit nu e nevoie sa faci eforturi considerabile, daca ai alaturi de tine persoana potrivita, poti fi fericit atunci cand o vezi, cand iti zambeste, cand te strange in brate sau pur si simplu cand o privesti…trebuie tot timpul sa cauti fericirea in lucruri marunte …sa alergi inspre gara si sa sari peste rand sa iti iei bilet, si cand sa ajungi la peron sa vezi trenul care pornise si deja e in capatul garii,sau sa stai seara in frig in statia de bus si de fapt busul sa nici nu circule pe acolo pentru ca e week-end, sau pur si simplu sa te plimbi cu un autobus vechi si sa nu mai conteze nimic pentru ca ea e langa tine….asta e fericirea …
Nu cauta fericirea….te gaseste ea….

25…o zi speciala

Fiecare are o zi norocoasa, o zi draga sufletului, o zi care sa ii aduca aminte de bucurii si de impliniri, dar 25 cred ca e o zi speciala pentru toti, e dimineata in care ne trezim si ne uitam cu emotii si cu frica sub pom sa vedem daca Mos Craciun a primit scrisoarea noastra, sau ne-a auzit rugaciunile si si-a adus aminte de noi…25 decembrie, bineinteles. O zi pe care am vrea sa o retraim cat mai des fiecare. Dar iata ca la o luna dupa ce am primit minunatul cadou, ziua mi-a ramas in inima si …o rememorez cu placere in fiecare luna… va doresc tuturor un 25 fericit….si nu uitati ca pana in 25 decembrie mai sunt 11 luni in care ne putem bucura de aceasta zi….

fericirea are chipul tau

da asa e mi-am spus in timp ce eram incurcat in traficul infernal si ascultam la radio piesa care a consacrat-o in topurile muzicale din iunie 1989 pe  regretata Mihaela Runceanu, cea care ar fi putut implini in 4 mai 56 de ani, dar soarta a vrut sa o pastram mereu tanara in amintire…

ce e fericirea??? poate fi un zambet, poate fi o privire  calda, o vorba buna sau un umar pe care sa te sprijini la necaz….pentru toti cred eu, fericirea incepe cu un zambet… un zambet care deschide porti nebanuite spre inima persoanei dragi si care te face sa simti ca traiesti…Un zambet care iti da speranta, un zambet sincer si curat pe care nu ai vrea sa il uiti niciodata, dar din pacate odata cu trecerea anilor apar… intervine poate monotonia sau rutina si atunci ar fi bine sa iti aduci aminte de acel zambet care ti-a bucurat o zi…o luna…un an sau poate intreaga viata… incearca sa nu o pierzi…fericirea ta are chipul ei…Nu uita asta!!!

 

ANUNT IMPORTANT!!!

MOMENTAN SUNT INDISPONIBIL, FIIND FOARTE INDRAGOSTIT!!!

ceau la toata lumea

iata-ma din nou in postura de a posta ceva nou pe blogul cu care am racit relatiile de foarte multa vreme, fara un motiv anume….toata lumea e bine, e sanatoasa si cu un chef teribil de munca, doar urmam indemnul care odinioara exalta milioane de creduli…pur si simplu traim bine….traim cum putem!!!!

tu floare de colt….

ei ei , la fel ca si in piesa lui Ducu Bertzi…pentru cei mai tineri, cantaretul care are doar 2 piese si alea sunt slagare….”Floare de colt” si “M-am indragostit numai de ea”, si eu m-am indragostit de minunea numita Facebook, asa ca akolo imi pierd sau imi ocup tot timpul liber-putin ce e drept, dar sa nu uit si de blogul meu care ma asteapta aici…si sa il mai actualizez.Nu stiu ce ati mai facut voi in ultima vreme, dar ma bucur sa fiu iar alaturi de voi…

Zaraza

Pentru cei care stiu ca Zaraza nu e o marca de vin, tot respectul….

Cine s-ar fi gândit acum mai bine de 80 de ani piesa Zaraza o să scrie istoria…sau o să fie parte a istoriei scrise.Totuşi si aici au fost destule contrarii. Ceea ce e clar e că melodia este un tango, preluată în condiţii neclare , se presupune că este un plagiat  după un tango uruguayan omonim, compus în 1929 de Benjamin Tagle Lara  şi premiat în 1929  cu locul doi la Gran Concurso Uruguayo de Tangos del Disco Nacional de la Cine Teatro Cervantes din Montevideo, interpretat de orchestra Francisco Canaro. Sofia Bozan îl cântă un an mai târziu la Paris. A fost înregistrat de José Razzano, cu acompaniament de pian si chitară , de Ignacio Corsini  de Francisco Canaro  şi de Rodolfo Alberto Biaggi. În Polonia, Wiera Gran  şi Albert Harris înregistrează şi ei Zaraza, în 1939, sub titlul „Gdy ghitara gra pioseknę”. Şi în acest caz, ca şi în varianta românească, situaţia dreptului de proprietate intelectuală asupra muzicii este neclară.

Cântecul a căpătat valoare de simbol în zona muzicii uşoare. Textul cântecului sugerează existenţa unei femei cu acest nume, fapt care a generat, în timp, o imagine de femeie cu numele de Zaraza, existentă în imaginarul colectiv românesc.

Cercetând analele remarcăm că tânarul Cristian Vasile fiin la mare concurenţă cu Zavaidoc cânta aceasta piesă pentru iubita lui, încercând să exprime în ea toate sentimentele sale, dar finalul nefericit îl ştim ..se presupune că Zavaidoc ar fi plăptit un ucigaş să o omoare pe Zaraza în timp ce aceasta mergea dupa ţigări la tutungeria de la colţul străzii.

Îmi aduc aminte cu plăcere când am dansat  acest minuant tango, la braţul bunicii mele, care trebuie să recunosc cântă excelent piesa chiar şi la 70 de ani ….

De ce căutăm să ne împropriem nişte ritmuri care nu scot în evidenţă cultura noastră când avem asemenea tangouri de exceptie?

Recomand piesa cu căldură tuturor îndrăgostiţilor şi nostalgicilor

 Zaraza

Când apari, señorita, în parc pe-nserat
Curg în juru-ţi petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat,
Şi ai trupul de şarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinţi,
Sânii tăi un tezaur sublim.
Eşti un demon din vis, care tulburi şi minţi,
Dar ai zâmbetul de heruvim.

Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!

Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!

24 ianuarie

Duminica, de obicei o zi inc are multi se odihnesc, iar unii care au suflet, mai trec pragul sfintei biserici, dar acum vorbim de o duminca speciala, una in care politicienii ies la celebra “baie de multime” iar nostalgicii ies sa isi aduca aminte de horele de alta data. Pentru multi o zi obisnuita care nu are nici o insemnatate in plina criza economica si nu au de ce sa se sinchiseasca sa iasa din casa pe gerul asta sa se umple de frig…. dar sa nu uitam dragii mei 24 ianuarie….Daca, insa, ne amintim ca prima intregire a celor trei provincii istorice romanesti – Muntenia, Ardealul si Moldova – a faurit-o cu spada Voievodul Mihai Viteazul la 1600 si a fost sarbatorita cu mult alai la Alba-Iulia, rezulta ca la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a romanilor, de data aceasta, insa, fara Transilvania si Basarabia, care aveau sa sufere in continuare jugul austro-ungar si tarist pina la 1 decembrie 1918, cind prin jertfa de singe a ostenilor romani, in timpul primului razboi mondial, se implinea visul milenar “De la Nistru pina la Tisa”, dupa cum ne-a testat pentru eternitate Poetul.

Nu vreau sa par un patriot incurabil, dar cred ca merita sa ne cisntim cu piosenie atat eroii neamului cat si clipele unice pe care inaintasii nostrii le-au trait cu atata bucurie si cu sfintenie.Pana anul viitor sa ramanem uniti in diversitate si sa speram ca ne vom reuni mai multi in 24 ianuarie ….